| |

Măsurarea zgomotului ambiant

Măsurarea și controlul zgomotului ambiant are două obiective de bază: Să ne protejeze astăzi  împotriva zgomotului care ne deranjează și ne perturbă activitățile zilnice și să ne protejeze în viitor împotriva creșterii nivelului de zgomot care ar reduce și mai mult calitatea mediului înconjurător.

Unitatea de bază pentru măsurarea zgomotului ambiental, conform recomandărilor ISO 1996-1, este dB(A), dar alte concepte de măsurare, bazate pe dB(A), sunt utilizate pentru a furniza criterii cu un singur număr pentru a descrie zgomotul fluctuant și pentru a prezice reacția umană la calitățile temporale ale zgomotului.

Articolul însoțitor al Brüel & Kjær “Măsurarea sunetului” descrie elementele de bază ale acusticii și utilizarea sonometrelor. Acest articol explică criteriile specializate și tehnicile de măsurare specifice zgomotului ambiental.

 

Zgomotul ambiant

zgomot ambiant

Zgomotul ambiant include toate sunetele prezente într-un mediu. Nivelul de zgomot ambiental poate fi măsurat în orice moment, dar va varia foarte mult în timp, de exemplu, în funcție de mersul și venirea camioanelor și a avioanelor. Zgomotul traficului este mai ridicat la prânz decât   la miezul nopții și mai ridicat în timpul orelor de vârf de dimineață și de seară. Prin urmare, o singură măsurătoare de dB(A) spune foarte puțin despre zgomotul ambiant.

 

Istoricul complet al zgomotului poate fi, totuși, înregistrat grafic, dar astfel de diagrame sunt greoaie și nu   pot fi condensate pentru a se potrivi cu ușurință în rapoarte; în plus, sunt dificil de interpretat și de descris verbal. Ele oferă prea multe date brute, o problemă frecventă în măsurătorile dinamice, ceea ce a creat necesitatea unor descriptori de zgomot simpli.

Un astfel de descriptor, recomandat de ISO 1996-1, este LAeq,T, nivelul continuu echivalent în dB(A) care are aceeași energie ca și zgomotul fluctuant original pentru aceeași perioadă de timp (T). LAeq,T este un criteriu excelent pentru studierea tendințelor pe termen lung ale zgomotului ambiental. Cu toate acestea, nu transmite nicio măsură a variațiilor zgomotului ambiental, care este, de asemenea, un factor important atunci când se ia în considerare răspunsul uman.

Pentru a depăși acest aspect, ISO 1996-1 recomandă măsurarea nivelurilor percentilice, LAn,T, adică acel nivel de dB(A) care este depășit pentru N% dintr-o perioadă de timp T. Nivelurile percentilice dezvăluie nivelurile maxime și minime de zgomot. Acestea sunt utilizate în studiile  de referință și în declarațiile de impact asupra mediului pentru a proteja împotriva noilor autostrăzi și a noilor instalații industriale care degradează calitatea acustică a mediului.

 

Măsurare dB(A)

Cea mai frecventă măsurătoare a zgomotului ambiental este nivelul dB(A). Acesta poate fi măsurat cu un simplu sonometru care are un filtru de ponderare A pentru a simula răspunsul subiectiv al urechii umane. Nivelul dB(A) este utilizat pentru a raporta zgomotul ambiant și intruziunile de zgomot, fiind, de asemenea, utilizat în calculul LAeq,T și LAn,T.

Zgomotul ambiant trebuie măsurat cu sonometrul comutat la ponderarea temporală “F” (Fast). De asemenea, ar trebui să se raporteze intervalul de fluctuații ale zgomotului ambiant, de exemplu, între 54 și 58 dB(A). Atunci când se măsoară intruziunile de zgomot, ar trebui raportat nivelul maxim; pentru a ajuta la acest lucru, unele sonometre au un mod Max-Hold în care circuitele electronice captează și păstrează pe ecran cel mai înalt nivel măsurat de dB(A).

În cazul controlului zgomotului în industria auto, funcția Max-Hold reprezintă un avantaj, deoarece nu necesită un operator experimentat, iar datele sunt mai credibile în cadrul mărturiei în instanță. Înregistrările grafice de nivel sunt disponibile pentru înregistrarea istoricului de zgomot al evenimentelor tranzitorii și al condițiilor de mediu pe termen lung.

 

Nivel continuu echivalent

zgomot ambiant

Pentru a studia tendințele pe termen lung ale zgomotului ambiental, este convenabil să se utilizeze un descriptor cu un singur număr, de exemplu, pentru a defini istoricul zgomotului pentru o zi întreagă. Descriptorul cel mai des utilizat este LAeq,T, adică acel nivel continuu de dB(A) care ar fi produs aceeași energie acustică ponderată A în același timp T ca și istoricul real al zgomotului.

Cel mai simplu instrument de măsurare a LAeq,T este un sonometru integrator. Acesta monitorizează zgomotul și calculează LAeq,T. Atunci când se raportează LAeq,Tt, perioada de observație T este frecvent considerată ca fiind de 24 de ore, cu excepția cazului în care se specifică altfel. Destul de des, sunt necesare și măsurători LAeq,T pentru perioade intermediare (în mod normal, două-trei în cadrul unei perioade de 24 de ore) pentru a determina modul în care variază zgomotul în funcție de timp și, prin urmare, de activitățile comunității.

Un analizor de nivel de zgomot este disponibil pentru măsurarea și raportarea tuturor descriptorilor menționați mai sus, precum și a datelor statistice descrise în cele ce urmează.

 

Distribuția statistică a amplitudinii

Răspunsul uman depinde în mare măsură de intervalul de variație a nivelului de zgomot într-un anumit mediu. Pentru un anumit LAeq,T, un nivel mai ridicat, mai constant, ar fi mai tolerabil decât un nivel de fond mai scăzut cu intruziuni frecvente de zgomot.

Descriptorul statistic pentru variația zgomotului este LAn,T, adică acel nivel de dB(A) depășit pentru N% din timpul T. De exemplu, LA90,T este utilizat pentru a estima nivelul rezidual al zgomotului de fond din mediu, în timp ce LA1,T sau LA10,T este utilizat pentru a estima nivelurile maxime. Gama completă a nivelurilor LAn,T, cunoscută sub numele de distribuție cumulativă, poate fi măsurată direct cu ajutorul unor sonometre sau analizoare de nivel de zgomot special concepute; aceste instrumente sunt, de asemenea, capabile să măsoare distribuția de probabilitate corespunzătoare a nivelurilor de zgomot.

Valorile LAn,T și LAeq,T sunt utilizate pentru a evalua mediile de zgomot existente, pentru a controla impactul surselor de zgomot previzibile, cum ar fi autostrăzile și șantierele de construcții.

Două clasificări ale zgomotului ambiental utilizează descriptorii menționați aici și pe pagina anterioară. Prima se numește indicele de zgomot de trafic, TNI, iar a doua se numește nivel de poluare fonică, NPL. Ambele clasificări pot fi măsurate direct cu ajutorul unui analizor de nivel de zgomot.

 

Similar Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.