Protecția la zgomot. Manifestații și adunări publice

Adunările publice pot avea multe forme: pelerinaje religioase pe scară largă (de exemplu, Sf. Parascheva), evenimente sportive, festivaluri de muzică, evenimente comemorative sau proteste publice. Durata acestora variază, unele sunt de scurtă durată, altele durează zile, chiar săptămâni. Unii atrag câteva mii, altele, sute de mii. 

Spectacolul acestor adunări publice atrage frecvent fascinația privitorilor și participanților. Totuși, un astfel de interes este însoțit în mod obișnuit de anxietate, dacă nu de teamă. În parte, acest lucru se datorează faptului că adunările publice pot prezenta riscuri semnificative pentru sănătate. Cu toate acestea, deoarece comportamentul participanților pare adesea atât de diferit de rutina de zi cu zi, există și o tendință de a presupune că reflectă o aberație fundamentală în funcționarea psihologică a oamenilor. 

Aceasta este totuși o viziune parțială care nu reușește să aprecieze faptul că participarea la manifestația respectivă poate aduce beneficii sociale, culturale și psihologice. Atunci când identifică riscurile care decurg din practicile participanților, trebuie să fim conștienți că rezultatele pot fi complexe și contradictorii. 

Nicăieri nu se poate exemplifica mai bine acest lucru dacă luăm în considerare experiența mediului auditiv. Multe adunări publice (de exemplu, festivaluri de muzică) produc niveluri de zgomot puternice și care depășesc valorile recomandate de OMS. Un astfel de nivel de zgomot poate afecta sănătatea și bunăstarea direct (de exemplu, pierderea auzului) sau mai indirect (de exemplu, zgomotul poate fi un factor de stres). Cu toate acestea, nu se poate presupune dacă un astfel de nivel de zgomot este experimentat subiectiv ca fiind stresant: zgomotul este cel mai bine înțeles ca „sunet nedorit” și ceea ce se dorește (sau nu) depinde de relația sa cu ascultătorul. Pe latura pozitivă, aceasta înseamnă că trăsăturile auditive ale mediului care pot fi presupuse a fi factori de stres nu pot fi experimentate ca atare (ci mai degrabă ca semnificative, plăcute și gestionabile). Un exemplu este cântărețul care cere publicului să facă gălăgie, sau vorbitorul la o manifestație care cere cât mai mult zgomot pentru a arăta nemulțumirea participanților. Totuși, din punct de vedere negativ, doar pentru că un zgomot puternic nu este experimentat ca stresant nu înseamnă că este inofensiv: sunetele puternice pot duce la deteriorarea auzului. Mai mult, acest lucru este probabil mai ales dacă experienței pozitivă îi încurajează pe participanți să-și continue expunerea la zgomot.

Ce putem face să ne protejăm auzul?

1. Să ne îndepărtăm de sursa de zgomot, chiar dacă o considerăm plăcută
2. Să purtăm echipamente individuale de protecție – antifoane, care să reducă din nivelul de zgomot la care suntem expuși.
3. Organizatorii să asigure zone liniștite, de relaxare.