Zgomot aerian
Izolare la zgomot aerian
Sunetul este cauzat de vibrațiile care se transmit printr-un mediu și ajung la ureche sau la o altă formă de dispozitiv de detectare. Sunetul se măsoară în intensitate (decibeli (dB)) și frecvență (Hz).
Determinarea parametrilor acustici pentru izolare la zgomot aerian a elementelor de construcții se face prin utilizarea unor echipamente care să satisfacă cerințele capitolului 4.1 din familia de standarde SR EN ISO 16283.
La efectuarea determinărilor parametrilor acustici pentru izolare la zgomot aerian a elementelor de construcții, echipamentele sunt cele prevăzute în instrucțiunile de lucru Utilizare sistem de măsurare zgomot – 2250, 4292-L, 2734-A, 3207; Utilizare analizor de zgomot tip 2250 și în Fișele de evidență a echipamentelor respective.
Înainte și imediat după fiecare serie de măsurări trebuie efectuată calibrarea sistemului de măsurare utilizat. Calibrarea se efectuează în conformitate cu Instrucțiunea de lucru Utilizare analizor de zgomot tip 2250.
Dacă măsurarea are loc pe perioade mai mari de timp, de exemplu o zi sau mai mult, atunci aparatul de măsură trebuie calibrat la intervale regulate, de exemplu o dată sau de două ori pe zi.
Măsurările nivelului de presiune acustică trebuie utilizate pentru a se determina nivelul mediu în zona centrală a camerei de recepție cu sursa de impact în funcțiune, și nivelul zgomotului de fond în camera de recepție, atunci când sursa de impact este oprită.
Ciocanul de impact trebuie amplasat în cel puțin patru poziții diferite distribuite aleator pe planșeul supus încercării. Distanța dintre ciocan și marginile planşeului trebuie să fie de cel puţin 0,5 m. În cazul planşeelor anizotrope cu nervuri, grinzi etc., pot fi necesare mai multe poziţii. Linia de lovire a ciocanelor trebuie orientată la 45° faţă de direcţia grinzilor sau nervurilor.
Numărul de poziții ale microfonului trebuie să fie egal cu numărul pozițiilor sursei sau multiplu întreg al numărului de poziții ale sursei.
Trebuie utilizat același număr de poziții ale microfonului pentru fiecare poziție a sursei.
Pentru procedura implicită, următoarele distanţe de separare sunt valori minime şi trebuie depăşite de câte ori este posibil:
- a) 0,7 m între poziţiile fixe ale microfonului;
- b) 0,5 m între orice poziţie a microfonului şi marginile încăperii;
- c) 1,0 m între orice poziţie a microfonului şi elementul de separare care este excitat de sursa de impact.
Măsurările nivelului de presiune acustică sunt utilizate pentru a se determina nivelul mediu în camera de recepţie cu sursa acustică (difuzorul sau zgomotul din trafic) în funcţiune, durata de reverberație în camera de recepție și nivelul zgomotului de fond în camera de recepţie.
Trebuie utilizate minim cinci poziţii ale microfonului în încăpere. Fiecare set de poziții ale microfonului trebuie să fie repartizate în spaţiul maxim permis din încăpere. Nu trebuie ca două poziţii ale microfonului să se situeze în acelaşi plan faţă de marginile încăperii şi poziţiile acestora nu trebuie să fie într-o reţea regulată.
Măsurările nivelurilor zgomotului de fond trebuie să fie efectuate pentru a se asigura că nivelul semnalului în camera de recepţie nu este afectat de zgomotul de fond şi pentru a permite corecţia acestuia.
Operatorul trebuie să se asigure că zgomotul generat de el însuşi din cauza mişcării sale şi a activităţii din timpul măsurării nivelului de presiune acustică a semnalului este similar celui produs în timpul măsurărilor zgomotului de fond.
